Legi

Codul Familiei

Art. 1. - In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.
Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii.
Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti.
In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.
Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.
Art. 2. - Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.



TITLUL I
Casatoria



CAPITOLUL 1
Incheierea casatoriei



Art. 3. - Numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila1) da nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevazute in prezentul cod.
___________
1) Primarul indeplineste functia de ofiter de stare civila (art. 44 lit. t) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale (republicata in M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996)



Art. 4. - Varsta minima de casatorie este de optsprezece ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.
Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta.
Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesara incuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.
___________
Art. 4. a fost modificat prin punctul 1. din Legea nr. 288/2007 incepand cu 08.11.2007.



Art. 5. - Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.
Art. 6. - Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucuresti sau al judetului2) in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.
___________
2) Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primarii potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991.



Art. 7. - Este oprita casatoria:
a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
c) intre cei infiati de aceeasi persoana. Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2.
Art. 8. - In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.
Art. 9. - Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale.
Art. 10. - Casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.
Art. 11. - Casatoria se incheie in fata delegatului de stare civila al Consiliului popular al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti 1), in cuprinsul caruia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti.
___________
1) Vezi nota de la articolul 3



Art. 12. - Cei care vor sa se casatoreasca vor face, personal, declaratia de casatorie le serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria.
Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei.
Art. 13. - In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie. Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Art. 131. - In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria.
Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii.
___________
Art. 131. a fost introdus prin punctul 1. din Legea nr. 23/1999 incepand cu 28.04.1999.



Art. 14. - Orice persoana poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala ori daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.
Opunerea la casatorie se va face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care ea se intemeiaza.
Art. 15. - Delegatul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor ce este dator sa faca, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite.
Art. 16. - Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul primariei, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila.
___________
Alineatul a fost modificat prin punctul 2. din Legea nr. 23/1999 incepand cu 28.04.1999.



Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila1) va putea incheia casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alin. 1.
___________
1) Vezi nota de la articolul 3



Art. 17. - Ofiterul de stare civila, luand consimtamantul viitorilor soti, va intocmi, de indata, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila.



___________
Art. 17. a fost modificat prin punctul 3. din Legea nr. 23/1999 incepand cu 28.04.1999.



Art. 18. - Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila.



CAPITOLUL 2
Nulitatea casatoriei



Art. 19. - Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 131 si 16.
___________
Art. 19. a fost modificat prin punctul 4. din Legea nr. 23/1999 incepand cu 28.04.1999.



Art. 20. - Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.
Art. 21. - Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta.
Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat, in termen de sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.
Art. 22. - In cazul in care sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua ramane valabila.
Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii.
Art. 23. - Sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila.
Declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.
Art. 24. - In cazul prevazut in art. 23 alin. 1, cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.
Tot astfel, in cazul prevazut in art. 23 alin. 2 se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort, in ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii.



CAPITOLUL 3
Efectele casatoriei



Sectiunea I
Drepturile si obligatiile personale ale sotilor



Art. 25. - Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.
Art. 26. - Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria.
Art. 27. - La incheierea casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata delegatului de stare civila1), numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie.
Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
___________
1) Vezi nota de la articolul 3



Art. 28. - Sotii sunt obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat.
Daca sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat la incheierea casatoriei potrivit dispozitiilor art. 27 din codul de fata, fiecare dintre soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativa, decat cu consimtamantul celuilalt sot.



Sectiunea a II-a
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor



Art. 29. - Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.
Art. 30. - Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Art. 31. - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Art. 32. - Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
b) obligatiile ce au contractat impreuna;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
Art. 33. - Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.
Art. 34. - Creditorii vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.
Art. 35. - Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul celuilalt sot.
Art. 36. - La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.
Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte dintre ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.



CAPITOLUL 4
Desfacerea casatoriei



Art. 37. - Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei.
Casatoria se poate desface prin divort. Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.



___________
Alineatul a fost modificat prin punctul 1. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 38. - Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat de catre instanta judecatoreasca indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub interdictie.
Instanta este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.
___________
Art. 38. a fost modificat prin punctul 2. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 381. - Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati, ofiterul de stare civila ori notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort, potrivit legii.
Dispozitiile art. 38 alin. 2 raman aplicabile.
___________
*) Potrivit art. XXVIII din Legea nr. 202/2010, prevederile privind divortul pe cale administrativa si pe cale notariala din cuprinsul articolului 381 din Codul Familiei intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data de 26.10.2010.
___________
Art. 381. a fost introdus prin punctul 3. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 382. - Cererea de divort se depune de soti impreuna. Ofiterul de stare civila sau notarul public inregistreaza cererea si le acorda un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divort.
La expirarea acestui termen, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat.
Daca sotii staruie in divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public elibereaza certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
Dispozitiile art. 40 alin. 1 se aplica in mod corespunzator. Daca sotii nu se inteleg asupra numelui de familie pe care sa il poarte dupa divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata, potrivit prevederilor art. 38.
Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu se inteleg este de competenta instantei judecatoresti.
___________
*) Potrivit art. XXVIII din Legea nr. 202/2010, prevederile privind divortul pe cale administrativa si pe cale notariala din cuprinsul articolului 382 din Codul Familiei intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data de 26.10.2010.
___________
Art. 382. a fost introdus prin punctul 3. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 383. - Cand cererea de divort este depusa la primaria unde s-a incheiat casatoria, ofiterul de stare civila, dupa emiterea certificatului de divort, face cuvenita mentiune in actul de casatorie.
In cazul depunerii cererii la primaria in a carei raza teritoriala sotii au avut ultima locuinta comuna, ofiterul de stare civila emite certificatul de divort si inainteaza, de indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a incheiat casatoria, spre a se face mentiune in actul de casatorie.
In cazul constatarii divortului de catre notarul public, acesta emite certificatul de divort si inainteaza, de indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a incheiat casatoria, spre a se face mentiune in actul de casatorie.
___________
*) Potrivit art. XXVIII din Legea nr. 202/2010, prevederile privind divortul pe cale administrativa si pe cale notariala din cuprinsul articolului 383 din Codul Familiei intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data de 26.10.2010.
___________
Art. 383. a fost introdus prin punctul 3. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 384. - Daca nu sunt indeplinite conditiile art. 381, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort.
Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege.
Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si de a emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separata, instantei competente.
___________
*) Potrivit art. XXVIII din Legea nr. 202/2010, prevederile privind divortul pe cale administrativa si pe cale notariala din cuprinsul articolului 384 din Codul Familiei intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data de 26.10.2010.
___________
Art. 384. a fost introdus prin punctul 3. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 39. - Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.
In cazul prevazut la art. 381, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.
Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort sau, dupa caz, despre certificatul de divort pe marginea actului de casatorie ori de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale.
___________
*) Potrivit art. XXVIII din Legea nr. 202/2010, prevederile privind divortul pe cale administrativa si pe cale notariala din cuprinsul articolului 39 din Codul Familiei intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data de 26.10.2010.
___________
Art. 39. a fost modificat prin punctul 4. din Legea nr. 202/2010 incepand cu 25.11.2010.



Art. 40. - La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti.
Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.
Art. 41. - Pana la desfacerea casatoriei in conditiile prevazute de art. 39, sotii isi datoreaza intretinere.
Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie, ori in timpul casatoriei; el are drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la data desfacerii casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria.
Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilita pana la o treime din venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata.
Cand divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decat timp de un an de la desfacerea casatoriei.
In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.
Art. 42. - Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.
Art. 43. - Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti.
Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Art. 44. - In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.



TITLUL II
Rudenia



CAPITOLUL 1
Dispozitii generale



Art. 45. - Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.
In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta.
Art. 46. - Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si tatal sunt rude de gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel fratii sunt rude in gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea.



CAPITOLUL 2
Filiatia



Sectiunea I
Filiatia fata de mama



Art. 47. - Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii.
Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.
Art. 48. - Daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil.
Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Art. 49. - Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Art. 50. - In cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face in fata instantei judecatoresti prin orice mijloc de proba.
Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat.
De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de nastere.
Art. 52. - Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului; ea poate fi pornita de reprezentantul legal, in cazul in care copilul este minor sau pus sub interdictie.
Dreptul de a porni actiunea pentru a stabili filiatia fata de mama nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.
Actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului.



Sectiunea a II-a
Filiatia fata de tata



Art. 53. - Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.
Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.
Dispozitiile art. 51. sunt aplicabile si situatiilor prevazute in prezentul articol.
Art. 54. - Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.
Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita de oricare dintre soti, precum si de catre copil; ea poate fi continuata de mostenitori.
Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce actiunea impotriva sotului mamei; daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor lui.
Daca titularul actiunii este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de tutore.
Mama copilului va fi citata in toate cazurile in care nu formuleaza ea insasi actiunea.
___________
Art. 54. a fost modificat prin punctul 2. din Legea nr. 288/2007 incepand cu 08.11.2007.



Art. 55. - Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului.
Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un termen de 3 ani de la data majoratului sau.
Reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii.
___________
Art. 55. a fost modificat prin punctul 3. din Legea nr. 288/2007 incepand cu 08.11.2007.



Art. 56. - Filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.
Art. 57. - Copilul conceput si nascut in afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti.
Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Art. 58. - Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai.
Art. 59. - Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
Art. 60. - Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de mama intr-un termen de un an de la nasterea copilului.
___________
Alineatul a fost modificat prin punctul 4. din Legea nr. 288/2007 incepand cu 08.11.2007.



Daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva.
In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.
Actiunea apartinand copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia.
___________
Alineatul a fost introdus prin punctul 5. din Legea nr. 288/2007 incepand cu 08.11.2007.



Art. 61. - Timpul cuprins intre a trei sute si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi.



Sectiunea a III-a
Situatia legala a copilului



Art. 62. - Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.
Daca parintii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 63. - Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are, fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie.
Art. 64. - Copilul din afara casatoriei dobandeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita.
In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma.
In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62 alin. 2.
Art. 65. - Daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se vor hotari potrivit dispozitiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin asemanare.



CAPITOLUL 3
Abrogat prin alineatul (1) din Ordonanta de urgenta nr. 25/1997 incepand cu 12.06.1997.
CAPITOLUL 4
Obligatia de intretinere



Art. 86. - Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci.
Descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.
Art. 87. - Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie.
Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut timp de zece ani, astfel cum se arata in alineatul precedent.
Art. 88. Abrogat prin litera a) din Legea nr. 272/2004 incepand cu 01.01.2005.
Art. 89. - Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii isi datoreaza intretinerea inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;
c) cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.
Art. 90. - In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu mijloacele ce au.
Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.
Art. 91. - In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere sa o completeze, in ordinea stabilita de art. 89.
Art. 92. - Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinerea tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.
Art. 93. - Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani.
Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.
Art. 94. - Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau a hotari, incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste.
Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.
Art. 95. - Obligatia de intretinere se stinge, in afara de cazul prevazut in art. 96, prin moartea debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere.
Art. 96. - Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.
In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite.



TITLUL III
Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa
si a altor persoane



CAPITOLUL 1
Ocrotirea minorului



Sectiunea I
Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii si minori



Art. 97. - Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori infiati.
Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.
Art. 98. - Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.
Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.
Art. 99. - De cate ori se iveste neintelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste, potrivit cu interesul copilului.
Art. 100. - Copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de zece ani, va decide, tinand seama de interesele copilului.
Art. 101. - Parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil. Ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.
Art. 102. - Autoritatea tutelara2) poate da incuviintare copilului, la cererea acestuia, dupa implinirea varstei de paisprezece ani, sa-si schimbe felul invataturii ori pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale.
___________
2) A se vedea nota de la art. 78 alin. 3.



Art. 103. - Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.
Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat daca a implinit varsta de zece ani.
Art. 104. - Abrogat. 3)
Art. 105. - Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile pana la data cand el implineste varsta de paisprezece ani.
Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea.
Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemanare. Cu toate acestea nu se va intocmi inventarul prevazut in art. 126, in cazul in care copilul nu are alte bunuri decat cele de uz personal.
Art. 106. - Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui in afara de dreptul la mostenire si la intretinere.
Art. 107. - Copilul minor este intretinut de parintii sai.
Daca minorul are un venit propriu, care nu este indestulator, parintii au obligatia sa asigure conditiile necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.
In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii precum si contributia fiecaruia dintre parinti, se vor stabili de instanta judecatoreasca cu ascultarea autoritatii tutelare.
Art. 108. - Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului.
Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt ingrijiti in ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, in conformitate cu telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitatii; la nevoie, ei vor da indrumarile necesare.
Art. 109. - Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din drepturile parintesti.
Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este obligatorie.
Art. 110. - Decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatorirea de a da intretinere copilului.
Art. 111. - Autoritatea tutelara va ingadui parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu copilul, afara numai daca, prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi in primejdie.
Art. 112. - Instanta judecatoreasca va reda parintelui decazut din drepturile parintesti exercitiul acestor drepturi, daca au incetat imprejurarile care au dus la decadere, astfel incat, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea, invatatura, pregatirea profesionala si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt in primejdie.



Sectiunea a II-a
Tutela minorului



Art. 113. - In cazul in care ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti precum, si in cazul prevazut de art. 85, copilul va fi pus sub tutela.
Art. 114. - Tutela se exercita numai in interesul minorului.
Art. 115. - Au obligatia ca, in termen de cel mult cinci zile de la data cand se afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute in art. 113, sa instiinteze autoritatea tutelara:
a) persoanele apropiate minorului precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei mosteniri;
c) instantele judecatoresti, procuratura si politia cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;
d) organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.
Art. 116. - Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea acesteia, de catre cei aratati in art. 115.
Art. 117. - Nu poate fi tutore:
a) minorul sau cel pus sub interdictie;
b) cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;
d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
e) cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Cand vreuna din imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat.
Art. 118. - Cel numit tutore nu poate refuza aceasta sarcina.
Cu toate acestea poate refuza sarcina tutelei:
a) cel care are varsta de saizeci de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;
c) cel care creste sau educa doi sau mai multi copii;
d) cel care exercita a alta tutela sau o curatela;
e) cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea sa indeplineasca aceasta sarcina.
Daca vreuna dintre imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele poate cere sa fie inlocuit.
Art. 119. - Autoritatea tutelara va comunica in scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia de numire la consiliul popular de la domiciliul minorului.
Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la primirea comunicarii.
Intre timp autoritatea tutelara poate lua masurile provizorii cerute de interesele minorului.
Art. 120. - Tutorele care, fiind in exercitiul atributiilor sale, a cerut inlocuirea este obligat sa-si exercite aceste atributii pana la rezolvarea cererii sale de inlocuire.
Art. 121. - Tutela este o sarcina gratuita.
Cu toate acestea, autoritatea tutelara, tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va depasi zece la suta din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelara, potrivit imprejurarilor, va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie.
Art. 122. - Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Numai cu incuviintarea autoritatii tutelare minorul poate avea o alta locuinta.
Art. 123. - Tutorele are obligatia de a ingriji de minor.
El este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.
Art. 124. - Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de paisprezece ani.
Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul isi exercita drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea.
Art. 125. - Dispozitiile art. 102, 103 si 106 se aplica in mod corespunzator si in cazul tutelei.
Art. 126. - Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia un delegat al autoritatii tutelare va verifica la fata locului toate bunurile minorului, intocmind, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, un inventar, care va fi supus aprobarii autoritatii tutelare.
Creantele pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui pot fi platite numai cu aprobarea autoritatii tutelare.
Art. 127. - Autoritatea tutelara va stabili suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma.
Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sunt indestulatoare, autoritatea tutelara va dispune vanzarea bunurilor minorului.
Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sunt obligati de lege sa-i dea intretinere, autoritatea tutelara va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru probleme de munca si ocrotiri sociale1) sa contribuie la intretinerea lui.
___________
1) In prezent, Directia de munca si ocrotiri sociale.



Art. 128. - Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte, si minor, de alta.
Art. 129. - Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabila instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra.
Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.
Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, daca valoarea acestora din urma nu depaseste doua sute cincizeci de lei.
Art. 130. - Autoritatea tutelara va acorda incuviintarea, numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor.
Incuviintarea se va da pentru fiecare act in parte.
In caz de vanzare, incuviintarea va arata daca vanzarea se va face prin buna invoiala sau in alt mod.
In toate cazurile, autoritatea tutelara poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani obtinute.
Art. 131. - Sumele de bani care intrec nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si hartiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decat cu incuviintarea autoritatii tutelare.
Tutorele poate depune si sumele necesare intretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece intr-un cont separat si vor putea fi ridicate de tutore, fara incuviintarea prevazuta in alineatul precedent.
Art. 132. - Ori de cate ori se ivesc intre tutore si minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie sa duca la intocmirea tutorelui, autoritatea tutelara va numi un curator.
Art. 133. - Minorul care a implinit varsta de paisprezece ani incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute in art. 132 si 152 lit. c, cu incuviintarea prealabila a curatorului.
Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate incheia decat cu incuviintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si prealabila incuviintare a acesteia.
Minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.
Art. 134. - Tutorele este dator sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama despre modul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.
Darea de seama se va prezenta autoritatii tutelare in termen de treizeci de zile de la sfarsitul anului calendaristic.
In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la cererea autoritatii tutelare, sa dea oricand dari de seama despre felul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.
Art. 135. - Autoritatea tutelara va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si administrarea bunurilor sale si, daca sunt regulat intocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui.
Art. 136. - Autoritatea tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor si bunurile acestuia, dispozitiile art. 108 alin. 2 fiind aplicabile.
Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de ocrotire.
Art. 137. - Felul invataturii sau pregatirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decat cu incuviintarea autoritatii tutelare.
Art. 138. - Minorul, precum si toti cei prevazuti in art. 115, pot face plangere autoritatii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru minor.
Tutorele va fi indepartat daca savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, precum si daca nu isi indeplineste multumitor sarcina.
Art. 139. - Pana la intrarea in functiune a noului tutore autoritatea tutelara va numi un curator.
Art. 140. - La incetarea tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult treizeci de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El are aceeasi indatorire si in caz de indepartare din tutela.
Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore.
Art. 141. - Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara va da tutorelui descarcare de gestiunea sa.
Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa.
Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa.



CAPITOLUL 2
Interdictia



Art. 142. - Cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie.
Pot fi pusi sub interdictie si minorii.
Art. 143. - Interdictia poate fi ceruta de autoritatea tutelara, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
Art. 144. - Interdictia se pronunta de instanta judecatoreasca, cu concluziile procurorului, si isi produce efectele de la data cand hotararea a ramas definitiva.
Dupa ce a ramas definitiva, hotararea se va comunica, fara intarziere, de catre instanta judecatoreasca ce a pronuntat-o, instantei locului unde actul de nastere al celui pus sub interdictie a fost inregistrat, spre a fi transcrisa in registrul anume destinat.
Cand sentinta judecatoriei prin care s-a pronuntat interdictia a fost atacata cu recurs si acesta a fost respins, instanta de recurs va face ea insasi comunicarea prevazuta de acest articol, trimitand in copie dispozitivul sentintei.
Incapacitatea celui pus sub interdictie nu va putea fi opusa unui al treilea decat de la data transcrierii hotararii, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut interdictia pe alta cale.
Art. 145. - Hotararea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata de instanta judecatoreasca autoritatii tutelare, care va desemna un tutore.
De asemenea, hotararea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata medicului sef al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Bucuresti, pentru ca acesta sa instituie asupra celui interzis, potrivit instructiunilor Ministerului Sanatatii, o supraveghere medicala permanenta.
Art. 146. - In caz de nevoie si pana la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara va putea numi un curator pentru ingrijirea persoanei si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta precum si pentru administrarea bunurilor.
Art. 147. - Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de paisprezece ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel.
Art. 148. - Tutorele celui pus sub interdictie este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.
Art. 149. - Tutorele este dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata; in acest scop, se vor intrebuinta veniturile si la nevoie toate bunurile celui pus sub interdictie.
Autoritatea tutelara, de acord cu serviciul sanitar competent si tinand seama de imprejurari, va hotari daca cel pus sub interdictie va fi ingrijit la locuinta lui ori intr-o institutie sanitara.
Art. 150. - Minorul care la data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor, va ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se numi tutore. Dispozitiile art. 149 sunt aplicabile si situatiei prevazute in prezentul alineat.
Daca la data cand minorul devine major el se afla inca sub interdictie, autoritatea tutelara va numi un tutore.
In cazul in care, la data punerii sub interdictie, minorul se afla sub tutela, autoritatea tutelara va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza sarcina tutelei sau va numi un nou tutore.
Art. 151. - Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta, ascultand concluziile procurorului, ridicarea sa.
Cererea se va putea face de cel pus sub interdictie, de tutore, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
Hotararea care pronunta ridicarea interdictiei isi produce efectele de la data cand a ramas definitiva. Ea se va comunica, de catre instanta judecatoreasca care a pronuntat-o, instantei locului unde s-a transcris hotararea de punere sub interdictie, spre a fi de asemenea transcrisa in registrul prevazut de art. 144 si, totodata, spre a se face, in acelasi registru mentiune despre ridicarea interdictiei, pe marginea hotararii care a pronuntat interdictia.
Incetarea dreptului de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusa unui al treilea decat de la data cand, potrivit dispozitiilor alineatului precedent, a fost facuta mentiune despre ridicarea interdictiei, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdictiei pe alta cale.



CAPITOLUL 3
Curatela



Art. 152. - In afara de alte cazuri prevazute de lege, autoritatea tutelara va putea institui curatela:
a) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant;
b) daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentanti, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare;
c) daca, din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza;
d) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general;
e) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general.
Art. 153. - In cazurile prevazute in art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.
Art. 154. - Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor, a celor aratati in art. 115, precum si a tutorelui, in cazul prevazut in art. 152 lit. c. Autoritatea tutelara poate institui curatela si din oficiu.
Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat.
Art. 155. - In cazurile in care se instituie curatela se aplica regulile de la mandat.
Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului, in locul celui reprezentat, in toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.
Art. 156. - Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.
Art. 157. - Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata de autoritatea tutelara la cererea curatorului a celui reprezentat, a oricaruia dintre cei prevazuti in art. 115 ori din oficiu.



CAPITOLUL 4
Autoritatea tutelara1)
___________
1) A se vedea nota de la art. 78.



Art. 158. - Atributiile de autoritate tutelara apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor comunale, orasenesti, municipale sau de sector al municipiului Bucuresti2).
___________
2) A se vedea nota de la art. 4.



Art. 159. - Autoritatea tutelara competenta este:
a) pentru ocrotirea parinteasca si tutela minorului, cea de la domiciliul minorului;
b) pentru tutela persoanei pusa sub interdictie, cea de la domiciliul acesteia;
c) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit. a sau c, cea de la domiciliul persoanei reprezentate sau al minorului de paisprezece ani;
d) in cazul prevazut in art. 152 lit. b, fie autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei reprezentate, fie autoritatea tutelara de la locul unde trebuie luate masurile urgente;
e) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit. d sau e, cea de la ultimul domiciliu din tara al celui lipsa ori celui disparut.
Art. 160. - Deciziile autoritatii tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioara, care, potrivit legii, exercita atributiile de indrumare si control.



Dispozitii finale



Art. 161. - Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 februarie 1954.